Cetatea Ardudului este unul dintre locurile încărcate de istorie, dovada vie a civilizaţiilor care s-au perindat prin Ardeal: nemţi, maghiari şi români. Cetatea medievală se regăseşte în oraşul cu acelaşi nume, situat la 20 de kilometri de Satu Mare, calea de acces fiind drumul european E81.
Originea cetăţii Ardudului este atestată în apropiere de anii 1500, prin epoca bronzului, când Bartolomeu Dragfi, un nepot de-al domnitorului moldovean Dragoş Vodă, decide să o ridice. Construcţia iniţială avea patru turnuri, care pe parcursul timpului au reprezentat un adăpost pentru soldaţi. A fost una dintre cele mai puternice cetăţi senioriale din nordul Transilvaniei.
Ulterior, după două secole, pe ruinele cetăţii se construieşte alta nouă, cu aspect de castel, ale cărei ruine sunt păstrate până în ziua de azi, însă într-o gravă stare de degradare.
Fortăreaţa seniorială din nordul Transilvaniei s-a degradat de-a lungul timpului. Abia pe la 1730, folosindu-se de pereţii şi fundaţia cetăţii lui Bartolomeu, care încă mai stăteau în picioare, contele Alexandru Karoly a ridicat o nouă cetate de piatră la Ardud. Dacă din cetate nu s-a mai păstrat mare lucru, altarul capelei a fost mutat la Palatul Episcopal din Satu Mare, unde se păstrează în întreaga sa splendoare.
Cetatea de la Ardud apare în scrierile istorice din perioada Imperiului Habsburgic, dar este pomenită şi ulterior, în perioada interbelică, fiind popularizată datorită creşterii economice a oraşului în care se află. Localnicii se ocupau cu creşterea animalelor, cultivatul câmpiilor, fierărie, tâmplărie, iar femeile cu ţesutul.
După cele două războaie mondiale, cetatea a început să se distrugă, în principal din cauza oamenilor de acolo, care au început să ia piatră din zidurile ei şi să o folosească în construcţii. Mai târziu, în vremea lui Nicolae Ceauşescu, pompierii au folosit unul dintre turnuri ca punct de observaţie.
De numele cetăţii se leagă şi un eveniment important din viaţa poetului maghiar Petofi Sandor, care s-a căsătorit aici, la 1847, cu fiica intendentului cetăţii Ardud, Julia. De altfel, la Ardud, pe malul râului, există şi un monument construit în memoria cunoscutului om de cultură maghiar.
Una din cele mai vechi construcţii din judeţul Satu Mare este biserica reformată din Acâş. Ridicată în urmă cu peste 800 de ani, aceasta a supravieţuit în mod miraculos perioadelor zbuciumate păstrând, în mod ciudat, şi astăzi semiluna în vârful turnului. Chiar dacă are mai multe secole vechime, biserica nu este tencuită nici astăzi, conform legendei locale mortarul pur şi simplu nu se leagă de cărămida din care este construită.
Biserica datează din 1175, a fost construită ca mănăstire romano-catolică, dar în timpul marii reforme a fost transformată în biserică reformată, rămânând astfel până în zilele noastre.
Biserica este construită în stil romanic iar planul basilical are trei nave poziţionate pe axa est — vest, scrie Agerpres. Dacă unii cercetători susţin că nu a fost tencuită tocmai pentru a respecta regulile romanice, toate bisericile din vremea respectivă fiind fără tencuială, localnicii dau crezare mai degrabă unei legende, care spune că au existat tentative de tencuire a pereţilor exteriori, doar că tencuiala pur şi simplu nu se prinde de cărămida roşie din care este construită.
Potrivit directorului Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare, Felician Pop, construirea bisericii a fost făcută de către banul Akos, care făcea parte din neamul Akoşilor care s-a mutat din Sciţia în Panonia, alături de şapte conducători ai sciţilor. Familia nobiliară a donat mănăstirea Ordinului Benedictin. În secolul al XVI-lea, neamul Akoşilor s-a stins, mulţi dintre ei fiind ucişi.
După ei a rămas astăzi biserica, în care se oficiază slujbe în fiecare duminică, şi numele localităţii, Acâş în limba română şi Akos în maghiară.
Soarta avea să rezerve destule surprize şi necazuri. În anul 1642, în urma unui incendiu, biserica a ars şi imediat după aceea au venit turcii, care i-au dat foc din nou. „O altă legendă este legată de semiluna islamică din vârful turnului bisericii. Legenda spune că semiluna a fost ridicată în turn deoarece turcii nu ar ataca lăcaşurile care au semnul mahomedan. Nu este exclus ca această idee să le fi venit localnicilor după ce turcii au distrus biserica proaspăt renovată în 1642. De abia peste 90 de ani, în 1732, credincioşii au refăcut acoperişul şi turnurile. În acest interval slujbele au fost oficiate sub cerul liber”, a spus Felician Pop.
Mânăstirea Țeghea se află situată în judetul Satu Mare, fiind una dintre cele mai importante obiective turistice din regiune.
Fiind situată chiar în mijlocul maramureșenilor, Mânăstirea Țeghea nu avea cum să nu împrumute de-a lungul timpului o parte din cultura și tradițiile din regiune. Odată ajunși aici nu avem cum să nu admirăm frumusețea clădirilor, construite în stil maramureșean.
În timp, Mânăstirea Țeghea a devenit un adevărat complex monahal, având în alcătuire o biserica din lemn, un altar în care se țin slujbe vara, o casă monahală, câteva ateliere de pictura și croitorie.
Biserica din Lemn din cadrul Mânăstirii Țeghea a fost ridicată mai târziu, fiind construită după modelul clădirilor de acest gen din zonă.
Mânăstirea Țeghea adăpostește moaștele celor 40 de mucenici care au îndurat în Iezerul Sevastiei.
Bine de știut:
Mânăstirea Țeghea poarta hramul Nasterii Maicii Domnului, fiind o mânâstire de măicuțe.
În atelierele de croitorie și pictura măicuțele realizează adevărate opere de artă, picturi bisericești, dar și straie monahale.
Pensiunea Tibil
Strada Mihaieniului , Nr. 262E, Loc. Acâș, jud. Satu-Mare
Pentru rezervări sunați la:
0743 392 773
0751 918 188
0261 871 003
Email: office@pensiuneatibil.ro